La Paris conştientizez masacrul la care a fost supus Iaşiul

Astazi am mers incă o dată la Pantheon în ideea de a urca pe acoperiş. Nu am avut succes, urcatul fiind întrerupt pe perioada iernii (până la mijlocul lui aprilie) insă am admirat încă o dată grandioasa construcţie monarhico-republicană şi am făcut poze cu Pendulul lui Foucault. Am făcut după aceea o plimbare până la Luvru, pe lângă Grădinile Luxembourg, şi mai departe, pe o ploaie măruntă, prin Grădinile Tuilleries şi Esplanada Invalizilor, până la Domul Invalizilor – Place de Breteuil. Pe traseu am trecut pe lângă Odeon, Muzeul Orsay, Palatul Burbonilor (sediul Camerei Inferioare a Parlamentului Francez).

„Axa verde” din traseu (Grădinile Luxembourg, Grădinile Tuilleries, Esplanada Invalizilor) la care adaug şi alte spaţii verzi văzute în Paris (Câmpul lui Marte, Grădina Plantelor, Parcul Montsouris) mă fac să conştietizez nesăbuinţa deciziei administraţiei ieşene care a permis ca pe spaţiul din spatele Palatului Culturii să se ridice construcţii.

Aici la Paris spaţiile verzi menţionate sunt imense. Ar permite construcţia a zeci de hoteluri, centre de afaceri sau mall-uri. Sunt insă foarte bine amenajate astfel încât cetăţenii oraşului şi turiştii se bucură de ele nestingherit: sport, plimbare, odihnă. Când era cald de multe ori mergeam în pauzele dintre cursuri în Grădina Luxembourg, aflată chiar în spatele sediului Senatului Franţei, unde mâncam şi dormeam pe gazon. Ar fi fost extraordinar să pot face acelaşi lucru şi în Iaşi: siesta de la amiază, vara, la umbră, privind Palatul Culturii.

La Iaşi însă administraţia oraşului a optat pentru un proiect de amenajare urbană care reprezintă un masacru la adresa mediului; va afecta confortul nostru, al ieşenilor, generaţii de acum înainte. În loc să avem ca în Paris spaţiu de destindere, un loc ludic, o inimă verde a oraşului avem construcţii care nu fac decât să mascheze una din puţine construcţii care oferă grandoare oraşului cu o profitabilitate economică îndoielnică pentru comunitate.